Libertatea ne sperie. Pe părinți mai mult decât pe copii.
Și nu trebuie să ne credeți pe cuvânt. Ascultați dialogul dintre Cezara, adolescentă Cerehard, și mama ei Adina, care povestesc despre felul în care și-au regăsit încrederea în ele și în decizia pe care au luat-o: bucată cu bucată și fărâmă cu fărâmă.
În România, au trecut 30 de ani de la căderea regimului comunist, dar frica de a fi liberi - în gândire, în alegeri - încă ne domină pe mulți. Copiii noștri vor fi adulți într-o lume în care curajul de a gândi și de a-ți asuma deciziile este esențial.
Și ce le arătăm noi, părinții lor? Că ne este teamă.
Teamă că nu am ales bine pentru ei, teamă pentru ce va zice lumea, etc.
Nu știm întotdeauna cum să ne eliberăm de frică. Frica este motorul tuturor acțiunilor noastre, este reacția primordială care ne asigură supraviețuirea. Uneori, însă, frica devine stăpânul vieții noastre, fără ca noi să fim conștienți de asta. Conștientizarea temerilor, cu ajutorul rațiunii, ne permite eliberarea de frică acolo unde rolul ei devine distructiv.
Și putem să fim împreună, să ne sprijinim reciproc, să ne împărtășim experiențele. Adică să practicăm libertatea, să experimentăm și să avem încredere în copii.
Copiii au și ei ideile lor. Dacă ne este frică de propriile gânduri, să-i ascultăm măcar pe ei.
Câteva concluzii din evaluările informale desfășurate până acum.
Au participat 50 de familii, cu aproximativ 60 de copii:
majoritatea părinților a depășit anxietatea legată de părăsirea sistemului școlar tradițional și apreciază existența comunității educaționale favorabilă intențiilor familiale;
nevoia de socializare persistă pentru unii copii, dar s-au evidențiat competențe sociale, adesea remarcabile;
unii copii sunt interesați de științe, tehnologie, inginerie, iar alții au aspirații umaniste;
aspecte de îmbunătățit - în zona comportamentului de tip invaziv din partea părinților, cu recomandări pentru cultivarea unui echilibru între afecțiunea, atașamentul și asumarea autonomiei copilului (respect pentru personalitatea copilului, diferită de a părintelui);
temă recurentă - tehnologia și diferențele de adaptare la noile medii de învățare - copii versus părinți.
Concluziile personalizate sunt cuprinse în raportul destinat fiecărei familii.
Ne vedem online mâine 6 iunie, ora 18, la întâlnirea părinților Cereharzi.
Cum arată copilăria prefabricată:
“Îi menținem în siguranță, hrăniți și hidratați, apoi vrem să ne asigurăm că merg la școlile potrivite, că sunt în clasele potrivite din școlile potrivite, și că iau notele potrivite în clasele potrivite din școlile potrivite.
Apoi petrecem atât de mult timp sâcâindu-i pe prețioșii noștri copii, flatându-i, sugerându-le, ajutându-i, tocmindu-ne cu ei, sâcâindu-i, în funcție de situație, pentru a ne asigura că nu vor eșua, că nu vor închide uși, că nu își vor distruge viitorul...
Cum se simte un copil care trăiește o astfel de copilărie? În primul rând, nu mai are timp liber de joacă. După-amiezile sunt pline deoarece totul trebuie să îi îmbogățească, credem noi…
Dar dacă vă uitați la ce-am făcut, dacă într-adevăr aveți curajul să vă uitați, veți vedea că ai noștri copii cred nu doar că valoarea lor vine din note și punctaje, dar le trimitem mesajul „Copile, nu poți realiza nimic din toate astea fără mine''.
…Dacă-i vrem să dezvolte auto-eficiența de care au nevoie, atunci ei trebuie să gândească, planifice, decidă. Să încerce și să dea greș; să viseze și să experimenteze viața pentru ei înșiși.”
Vă invităm să descoperiți pledoaria plină de umor și pasiune a Juliei Lythcott-Haims, fost educator din sistemul tradițional, care scrie și povestește despre fenomenul părinților elicopter și al celor obsedați de liste de bifat.
Antidotul, spune ea, este cea mai veche idee din lume: iubirea necondiționată.
Prezentarea TED este disponibilă cu traducere în limba română.
Cine este în spatele acestei informații?
Care sunt faptele evidente, informațiile clare?
Ce spun alte surse de informare?
Sunt cele trei întrebări la care avem nevoie să găsim răspunsuri pentru a evalua informațiile cu care ne confruntăm în lumea online, indiferent de subiect.
Copilul de azi, nativ digital, adoptă rapid comportamentul specific mediului online, însă evaluarea informațiilor și analiza, judecata lor sunt deprinderi ce trebuie exersate, iar gândirea critică este unul dintre instrumente.
Proiectul Civic Online Reasoning a fost dezvoltat cu scopul de a învăța tinerii cum să găsească, deslușească și să verifice informațiile din labirintul internetului. Oferă materiale pentru tutori și studenți pe categorii de teme, videos explicative, dar și cercetări care au stat la baza proiectului.
Tehnologia face parte din viața noastră, fie că vrem sau nu, iar adaptarea nu este opțională dacă vrem să fim parte din experiența de viață a copiilor noștri.
Cele trei întrebări de mai sus sunt utile și pentru adulți, căci lumea online prezintă aceleași provocări și pentru noi.
Recomandări din comunitate
📌În școli, măsurăm ceea ce contează? - un interviu cu Angela Duckworth, autoarea celebrei cărți “Grit - puterea pasiunii și a perseverenței” despre testele standard, considerate depășite, și care sunt departe de a ajuta real la dezvoltarea cognitivă și la identificarea trăsăturilor definitorii ale personalității.
Ce primează în fața abilităților intelectuale? Cele emoționale, legate de comunicare, ascultare și relaționare, abilități privind gestionarea de probleme și situații diverse.
Și da, contează să fii capabil să lucrezi în echipă, să fii creativ, să fii perseverent, să ai etică și principii... toate acestea sunt importante și nu le măsoară nimeni în evaluările standard.
Pentru cei ce iubesc natura - cinci programe disponibile gratuit în luna iunie.
Recomandări Adriana
📌Pentru pasionații de programare: 42Wolfsburg - Coding School + WellCode - Învață programare de la zero - Recomandări Miruna
📌Povestea metamorfozei - de la Alina și Toma
📌O altfel de urare de Ziua Copilului + 17 seminarii de vară pe diverse subiecte - Recomandări Monica
📌Ce putem învăța din așa-numitele culturi vechi? - Recomandare Cristi.
“Copiii nu trebuie lăsați liberi”
Și când nu face teme, ce face copilul? Stă? Pierde timpul? Sau, Doamne ferește, se joacă?! - din Republica, de acum câțiva ani, dar la fel de actual, din păcate.
Copiii de astăzi nu au parte de experiența autonomiei și independenței, iar felul în care revoluția industrială a schimbat copilăria are consecințe pe termen lung.
Dacă înlăturăm grupurile de joacă cu vârste diferite sau joaca liberă, înlăturăm de fapt roțile ajutătoare în formarea lor ca adulți pe care copiii le-au avut milenii întregi. Creăm un dezechilibru tot mai mare la nivelul mediului.
Mai mult, în loc să lăsăm copiii să-și dezvolte abilități fundamentale precum rezolvarea problemelor, dăm direct la ultima pagină pentru a le arăta răspunsurile.
Dar acest lucru îi lasă nepregătiți pentru toate problemele pe care le vor avea.
Un antropolog povestește despre cum se dezvoltă copiii în diferite culturi (cu traducere în limba română).
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD
Fă ceva! Nu faci nimic toată ziua, doar stai pe telefon. Fă ceva!