De ce avem nevoie de comunitate?
A fost tema ultimei întâlniri online a părinților Cereharzi, iar vorbele Ralucăi sintetizează o perspectivă în care mulți s-au regăsit.
Suntem diferiți, dar prin respectul pe care ni-l acordăm reciproc, copiii învăță să prețuiască și să valorizeze diversitatea, și este o lecție de care lumea în care trăim are nevoie disperată.
Omenirea se schimbă într-un ritm din ce în ce mai accelerat, iar copiii noștri vor avea nevoie în viitor de alte abilități: gândire critică și adaptativă, inteligență socială, competențe cros-culturale, învățare colaborativă și în rețea, aptitudini care nu se învață în școala standard de astăzi. Sunt mentalități ce trebuie schimbate și copiii noștri sunt cei care le vor schimba.
Cum pregătim copiii pentru a fi adaptabili și flexibili în viitor, de ce avem nevoie de comunități ca să progresăm și cum pot practica voluntariatul copiii de acum.
Urmați-vă pasiunea!
Este ceea ce spune aproape orice invitat la ceremonia de absolvire a facultății și e de-a dreptul crud, căci în școala standard faci orice altceva, mai puțin să-ți identifici pasiunile sau interesele.
În ultimele decenii, copilăria a devenit un timp alocat construcției CV-ului. Am înlocuit răgazul dedicat descoperirii (de sine și de preocupări) cu tot felul de activități menite să “dezvolte” copilul. Am suprimat creativitatea și am înmulțit temele, toate în numele creșterii perfomanței la rezultatele testelor standardizate.
Consecințele sunt pe măsură: capacitatea copiilor de a gândi critic a scăzut dramatic, în timp ce anxietatea, depresia și lipsa motivației au crescut simțitor, iar 83% din adolescenții din SUA asociază școala cu o sursă de stres. Peter Gray la TED.
Neobositul cercetător și ambasador al învățării auto-dirijate va deschide ediția din acest an a Conferinței AERO, ce va avea loc la sfârșitul lunii iunie.
În prezentarea susținută la ediția din 2016 sintetizează ce înseamnă și cum aplicăm învățarea auto-dirijată, precum și studiile ce stau la baza acestei abordări.
Copilul are nevoie de controlul părinților, de reguli și structură, pentru că într-o zi va avea un job.
Încurajăm angajamentul dacă nu-i permitem să renunțe.
Sunt concepții de care avem nevoie să ne debarasăm, de dragul copiilor noștri, povestite de o mămică ce-și crește copiii în afara sistemului standard. Mai multe, aici.
👉Dacă respectăm nevoile copilului, autonomia și deciziile, va deveni egoist.
Dar ce se întâmplă cu zicala care spune “tratează-i pe ceilalți așa cum ai dori să fii tratat tu, dacă ai fi în locul lor”? Nu se aplică și în cazul copiilor?
👉Copilul are nevoie de reguli și structură, pentru că într-o zi va avea un job.
Adevărul este că nimeni nu știe cum va arăta viitorul copiilor noștri sau ce fel de job vor avea. Unele probabil că nici nu s-au inventat, încă. Tot ce putem face este să ne concentrăm pe prezent. Ce nevoi are el astăzi și acum?
Când va avea vârsta unui job, nu ne-am dori mai degrabă ca el să fie capabil să fie autonom și responsabil și să nu-i fie teamă să-și asume alegerile, oricare ar fi acelea? Și dacă va alege un job ce presupune reguli și structură, chiar credeți că are nevoie de 18 de ani de pregătire pentru asta? Indiferent ce mediu sau meserie ar alege, va fi motivat să le îndeplinească, pentru că va fi alegerea lui. Forțarea sau educarea oricărui soi de obligativitate nu va face decât să-l frustreze.
👉Regulile îl învață controlul de sine, responsabilitatea, bunele maniere.
Generații la rând am fost inoculați cu ideea că e nevoie de control asupra copiilor, tot timpul. Din fericire, multe studii și cercetări ne dovedesc contrariul:
empatia - când ne cunoaștem emoțiile, ne putem controla comportamentul, în principal pe al nostru. Când copilul are încredere că este respectat, important și se simte iubit, este mai predispus să practice controlul de sine;
îi permitem responsabilitatea pe care și-o dorește, în măsura și disponibilitatea pe care o are, conform vârstei, în loc să-l descurajăm pentru că îl considerăm prea mic sau pentru că noi am rezolva mai repede sau mai ușor. Copiii sunt surprinzător de capabili, dacă le acordăm încrederea necesară;
cultivăm modele și emoții autentice care să-l ghideze către sentimente de apreciere și gratitudine. Adulții și copiii cu care interacționează sunt modele din care se inspiră, iar el copiază și adaptează comportamentele pe care le observă în interacțiunile umane.
👉Încurajăm angajamentul dacă nu-i permitem să renunțe și astfel va dezvolta reziliență. Efectul este opus, însă.
lipsa opțiunii de retragere nu încurajează perseverența, ci alimentează frustrarea. Nu înseamnă, însă, că nu este necesară o discuție despre consecințele sau efectele asupra celorlalți colegi, prieteni sau familie;
arătați-le angajamentul prin modelarea perseverenței: iubit și acceptat necondiționat, copilul se va simți în siguranță și-și va asuma riscuri;
renunțarea nu este un eșec, ci o eliberare, o șansă de a descoperi ceea ce îi produce cu adevărat bucurie și satisfacție. Astfel devine motivat și învață perseverența și reziliența.
Recomandări din comunitate
📍Gânduri de la Cezara.📍Concert educativ de la Andreea.📍Jocuri Tangram pentru orice vârstă și jucării STEAM.📍Uși deschise la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, 7-9 aprilie.📍Despre educația la domiciliu din România, dintr-o perspectivă internațională.📍Ai 18 ani? Descoperă Europa gratuit cu trenul!
📍Teatrul Mititel, 10 aprilie.📍Puterea încrederii exemplificată.📍Burse pentru artiști, înscrieri până pe 18 aprilie.📍Geo History - evenimente istorice explicate, canal YT.📍Science Alert - noutăți din științe, actualizate constant.📍Copiii învață mai mult din joaca ghidată de adulți decât din instructajul direct aplicat asupra lor, spune un studiu, al câtelea, oare?! neauzit. În plus, cercetări complementare au evidențiat faptul că joaca are rolul de a reduce inegalitățile dintre copii.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD
Share this post