Ea este Ana, o tânără care, la doar 18 ani, ne-a încântat prin echilibrul cu care se uită la viață. Mai sus este un extras din conversația cu Miruna și face parte dintr-un proiect dedicat adolescenților din Cerehard, pe care îl vom lansa în curând.
Scopul acestuia este să descoperim poveștile lor - cum au învățat, ce au ales fiecare în acest parcurs și cum își văd viitorul.
De ce susținem educația liberă și învățarea auto-dirijată?
Pentru că funcționează, este accesibilă, distractivă și ușor de pus în practică - avem la dispoziție o multitudine de resurse. Și, nu în ultimul rând, pentru că școala standard nu este mediul potrivit copiilor noștri.
Dacă adultul nu direcționează educația copilului, care este rolul lui?
Să creeze contextul ce favorizează abilitățile copilului de a se ghida și învața așa cum i se potrivește. The Alliance for Self-Directed Education a adunat dintr-o serie de cercetări șase condiții care susțin un mediu de învățare auto-dirijată.
👉Responsabilitate - Copiii vin pe lume curioși
Își asumă din start responsabilitatea pentru a cunoaște, în mod natural, explorând și învățând despre lumea din jurul lor pe măsură ce-și dezvoltă abilități. Experimentează, pun o mie de întrebări și intră, uneori la propriu, oriunde au loc. Dacă însă adulții se comportă ca și cum întrebările sau mirările copilului sunt invalide sau, mai rău, impertinente, așa cum se întâmplă de multe ori în școala standard, toate acestea nu fac decât să submineze încrederea și responsabilitatea copilului în capacitățile sale.
Adulții reușesc să convingă tinerii că nu contează curiozitățile lor, că joaca este trivială și că educația lor depinde de ceea ce hotărăsc cei mari, în detrimentul inițiativei copilului. În învățarea auto-dirijată, părinții aleg conștient să nu influențeze convingerea copilului că el este capabil să aleagă și să decidă ceea ce îl interesează.
Astfel, copilul învață ce fel de structură (sau lipsă de structură) funcționează pentru el. Își adaptează stilul și ritmul de învățare conform personalității, preocupărilor și stilului de viață.
👉Timp nelimitat pentru joacă și explorare
Pentru a învăța, copiii au nevoie de timp, un timp perceput diferit:
timp ca să-și facă prieteni, să exploreze, să se joace, să se plictisească și să iasă din plictiseală, să-și descopere interesele;
timp pentru a încerca tot felul de activități care îi atrag, fără a însemna că trebuie să ajungă să le aprofundeze, ci doar din nevoia de a testa, explora;
spațiu pentru a exersa spiritul independenței, mai ales când devin adolescenți și fără a fi sub radarul părinților.
Cultura capitalistă, îndeobște, pornește de la premiza că este datoria părinților să-și țină copiii ocupați non-stop. Totuși, una dintre lecțiile de bază necesare în formarea oricărui tânăr este ca el să învețe să ia decizii și să și le asume, cu tot cu consecințe.
Învățarea și dezvoltarea vin din joacă și din interacțiunea cu ceilalți. Așa ne dezvoltăm sinele, sentimentul de atașament și apartenență, așa învățăm să comunicăm, să relaționăm, să discutăm și în contradictoriu, să ne respectăm unii altora ideile și să găsim soluții de conviețuire chiar atunci când nevoile ne sunt divergente.
👉Instrumentele culturii noastre sunt o oportunitate
Învățăm exersând și practicând, la orice vârstă. Școala standard favorizează testele, performanța și uniformizarea. Învățarea auto-dirijată stimulează curiozitatea naturală a copiilor și dorința de experiment, fie că este vorba de laptop sau de substanțe chimice în laborator. Evident, cu măsuri de siguranță, și cu asumare de riscuri gestionabile.
Esențial în această abordare este tocmai accesul la aceste experiențe din care copiii învață nu doar informații, ci și gestionare de riscuri, aspecte de care avem nevoie zilnic în viața adultă.
👉Mix de vârste
Segregarea copiilor pe categorii de vârstă este o practică dezvoltată odată cu școala standard, deși lăsați liberi, copiii mici și adolescenții aproape întotdeauna se joacă împreună și experimentează jocuri în grupuri cu vârste mixte.
Beneficiile sunt pentru ambele categorii. Cei mici îi urmăresc și învață de la cei mari, iar cei din urmă dezvoltă responsabilitate (leadership), grijă și un sentiment al propriei maturități.
Învățarea auto-dirijată funcționează și pentru adulți - vârstă mixtă este unul dintre factorii de succes ai învățării, pentru că multe dintre abilitățile deprinse în acest cadru, spun ei, le-au dezvoltat prin interacțiunea cu ceilalți din grup, cu vârste diferite.
În societățile preponderent non-industrializate, segregarea tinerilor de persoanele în vârstă se întâmplă ocazional, ceea ce este un avantaj pentru copii: îi observă, le ascultă poveștile și dezbaterile, sunt invitați și bineveniți să ajute sau să participe la activitățile adulților, iar atunci când au nevoie de sprijin pot apela la o mulțime de cunoscuți (sat). Asta nu înseamnă că tinerii nu pot apela la pregătire formală, mentorat sau orice altă formă de pregătire, dacă își doresc.
În week-endul următor ne vedem la Azuga într-o întâlnire ce se anunță vibrantă și dinamică, nu doar ca număr de participanți și mix de vârste, dar și din punct de vedere al conversațiilor. Găsiți detalii pe platformă.
👉Comunitate = sprijin, suport și respect reciproc
Pentru copiii care au șansa unei comunități înseamnă un mediu în care se simt în siguranță, cu oameni care au încredere unii în ceilalți, părinți care se ajută și își oferă timpul, cunoștințele, resursele sau grija și sprijinul în momente dificile și care arată copilului, de fapt, ce înseamnă umanitatea în final și care este puterea unui grup cu care rezonezi.
Sunt multe exemple în articol despre tipurile de comunități care se pot închega, însă realitatea noastră este ușor diferită.
Pentru societatea românească, comunitatea este un termen invalid, ce are nevoie de reconstrucție, însă ne bucură să vedem că tot mai multe familii înțeleg că implicarea părinților este prima condiție pentru o schimbare, iar copiii noștri sunt principalii beneficiari ai acestei atitudini.
Rolul comunității este să sprijine familiile odată cu începerea unei alternative educaționale și tot ce presupune această schimbare. Să comunice, să exerseze gândirea critică și luarea deciziilor, să asculte păreri diverse și divergente și să practice, mai presus de orice, empatia și înțelegerea reciprocă, pentru că asta este ceea ce văd copiii noștri - pe noi și felul în care ne comportăm, și atunci când e bine și frumos, dar mai ales atunci când este greu și dificil de navigat în anumite situații.
Profile umane diverse și interacțiunile dintre adulți oferă copiilor oportunități să practice și să învețe responsabilitatea și grija nu doar pentru ei, ci și pentru ceilalți, o abilitate critică pentru lumea interconectată în care trăim.
👉Adultul = aliatul copilului
În învățarea auto-dirijată, tinerii și adulții învață împreună procesul de deschooling, învață să se asculte și se implică în activități care au însemnătate pentru ei. Adulții sunt persoane definite prin preocupări, valori și provocări. Rolurile pot diferi în comunitate, dar este important de reținut că în acest mediu oamenii sunt definiți prin ceea ce apreciază și valorizează, de momentul din viață în care se află, și nu prin vârstă.
Adulții sunt oarecum privilegiați și este datoria lor să facă constant acel proces de deschooling și să confrunte percepțiile altor adulți, pentru a deveni aliații copiilor - indiferent dacă sunt ai lor sau nu.
Este însă un echilibru fragil. Pe de o parte, avem nevoia de încredere în capacitatea copiilor de a-și determina interesele și preocupările, iar pe de altă parte de a le arăta susținere, compasiune și un mediu sigur de creștere. Adulții învață să facă un pas înapoi atunci când tânărul nu-i dorește implicarea, dar și să revină când suportul părintelui este solicitat, iar acestea nu pot exista decât pe un fundament de încredere.
Haideți să dăm această experiență și celorlalți, să împărtășim și cu alții. Haideți să ne aflăm “de ce”-urile.
Ar fi sinteza întâlnirii părinților de pe zoom, de duminica trecută. Am început să discutăm proiecte de tip Project Based Learning, iar conversația a scos la iveală preocupările și curiozitățile părinților.Iar din experiența evaluărilor de anul trecut, copiii au nevoie de exercițiul dialogului, pentru a-și expune ideile, pentru că cei trecuți prin școala standard au încă teama de a nu spune sau face ceva greșit.
Aceasta este atitudinea pe care avem nevoie s-o depășim, nu noțiunile în sine (de orice natură), pentru că acelea se învață oricum.
Fără aliați în adulți, copiii nu pot înflori
La fel de important este ca adulții să evite judecățile și tendința de a evalua și compara copilul. Când copilul simte că este măsurat sau evaluat în vreun fel, va avea tendința de a se conforma și va încerca să dovedească că știe. Vrea doar să vă arate că poate și că este demn de iubirea voastră.
Măsurarea nesolicitată induce anxietate și va interfera cu echilibrul emoțional și cu capacitatea de a fi autentic. Însă, atunci când încrederea este autentică, feedbackul dintre copil și părinte devine o practică firească, parte din dialog.
Adulții care impun este o tară a societăților de pretutindeni.
Este nevoie de un efort colectiv pentru a sparge tiparele, pentru a schimba mentalități, pentru a sprijini copiii să învețe încrederea - în propriile resurse, în principal.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD
Share this post