Eu am iubit cartea, dar am urât școala și sistemul, iar Oltea este la fel. Nu poate să funcționeze în acel mediu. Ea funcționează pe bază de relații interumane.
Practic, CEREHARD a fost singura soluție pentru un copil care urăște școala din tot sufletul lui. Iar eu sunt acel gen de părinte care nu-și poate forța copilul să facă ce nu vrea, iar reacția ei e mai puternică decât un simplu “nu vreau”.
Ne-a spus Codru, într-o întălnire a părinților Cereharzi, și în mărturia lui ne regăsim multe familii care am experimentat trecerea prin sistemul standard de învățământ românesc.
Acest gen de emoții au fost reactivate recent prin saga declanșată de misiva Ministerului Educației. Sinteza evenimentelor:
🚩Adresa Ministerului Educației, împreună cu răspunsul nostru redactat pentru părinții din comunitatea Cerehard, cu legile și articolele de lege care vă susțin alegerea formei de educație pentru copiii voștri.
🚩”Sistemul public riscă o standardizare a mediocrității, dacă ne referim la rezultatele testelor Pisa din ultimii ani și rata imensă de analfabetism funcțional. Nu avem legislație lămuritoare și sunt necesare clarificări, pentru că se creează loc pentru abuzuri, cum riscă să fie acest demers al Ministerului Educației. Discuția dusă dinspre homeschooling spre codul penal, spre infracțiuni și contravenții prevăzute de legea educației naționale nu au niciun fel de fundament sau direcție benefică. Legiuitorul român trebuie să se îndrepte spre cerințele și solicitările părinților, care sunt foarte diverse.” Opinie avocat, într-o discuție la TVR Timișoara - Homeschooling, un fenomen care a prins avânt în pandemie (primele 45 min.).
🚩O altă perspectivă, într-un material publicat de Europa Liberă România.
Sunt alternativele educaționale un pericol pentru sistemul standard?
Dacă ne punem în valoare deosebirile de abordare, dacă ne unim forțele și devenim o voce unitară în a cere să ne fie respectate drepturile și alegerile, vom avea toți de câștigat. În schimb, vom eșua, la nivel individual sau de comunități restrânse, câtă vreme nu suntem dispuși să vorbim despre educație, punând copilul și nevoile sale în centrul discuției. - continuarea
Majoritatea problemelor de viață nu sunt explicite, trebuie să le descoperi, ele sunt dinamice, adică pe măsură ce le rezolvi se schimbă.
O societate nu trăiește prin rezolvitori de teste, ci prin oameni care au potențialități dezvoltate: ei vor crea, vor face o nouă firmă sau o reformă, ei vor descoperi, vor schimba comportamentele: ei fac lumea de mâine, nu rezolvitorii de probleme. Principalul lucru pe care trebuie să-l vizităm în tot procesul de învățământ este să facem niște oameni care să fie adaptați la lumea care îi așteaptă pe ei.
O școală bună este aceea care valorifică la maximum potențialul pe care îl au elevii. Asta este funcția principală a școlii, de a identifica potențialitățile și de a le dezvolta pe mai multe axe: cognitivă, socială, emoțională, de autonomie personală, de personalitate și motricitate. Niciuna dintre aceste dimensiuni nu trebuie fetișizată, toate sunt importante.
Profesor universitar și psiholog Mircea Miclea, fost ministru, într-un interviu - podcast.
De ce susținem educația liberă și învățarea auto-dirijată? Dincolo de faptul că funcționează, este accesibilă, distractivă și ușor de pus în practică este și faptul că toate cele enumerate de profesorul Miclea se regăsesc în această abordare.
Primul cuvânt pe care copiii învață să-l folosească în mod repetat este “nu”.
Copilul are două nevoi existențiale. Una e cea de atașament, de legătură, de aparținere, dar avem și o altă nevoie: să fim noi înșine, să ne cunoaștem emoțiile, fiindcă emoțiile există ca să ne protejeze. Și trebuie să putem să ne exprimăm și să ne manifestăm emoțiile.
În multe familii, când copilul își exprimă emoțiile, precum furia etc, părinții nu acceptă, sunt speriați de furia copilului. Vor ca el să-i asculte și să fie cine vor ei să fie. Iar copilul, fiindcă simte nevoia să aparțină și să se atașeze, își suprimă sinele autentic, ca să reușească asta. Și uită cum să spună “nu” și nu mai știe să pună limite. Când copiii își suprimă impulsul de a spune “nu” își suprimă sistemul imunitar și le este afectat sistemul nervos.
Dr. Gabor Maté, specializat în medicină paliativă, studiul traumei, al dependenței și în studiul dezvoltării copiilor, invitat la TVR.
Gândirea critică, capacitatea de a rezolva conflicte, abilitatea de a înțelege emoțiile celorlalți fac parte din învățarea socio-emoțională (social emotional learning - SEL), ce confirmă prin numeroase studii efectele pozitive asupra educației.
O analiză publicată recent de Lucas Educational Research afirmă că SEL este esențială mai ales atunci când punem în practică proiecte și construim învățarea și experiențele în jurul lor (project-based learning). Învățarea socio-emoțională ajută copiii, dar nu numai, să dezvolte relații interumane (vitale, ca în cazul Oltei), să învețe empatia și să-și regleze emoțiile astfel încât împreună să le depășească și să finalizeze proiectul. Învață, de asemenea, cum să ia decizii colaborative, autonomia și gestionarea conflictelor.
Modelul de învățare socio-emoțională a fost dezvoltat de-a lungul timpului, fiind adăugate treptat elemente specifice complexității lumii în care trăim și pentru care copiii au nevoie să învețe flexibilitate și adaptabilitate. Idei despre aplicabilitate:
parteneriat autentic - adulții și copiii sunt parteneri și coechipieri în proiect (indiferent de natura lui), au responsabilități și puteri egale, iau decizii împreună;
conținut - resursele și informațiile pe care le utilizează împreună sunt diverse și integrează perspective diferite - culturale, academice, diferențe de clasă, rasă, etnie etc;
copiii au un cuvânt de spus în direcționarea învățării, în sensul ghidării adultului către punctele lor de interes. Adultul, fie că este tutor, profesor sau părinte, co-creează cu copilul direcția, contextul, întrebările și oportunitatea de exploatare a curiozității;
identitate și apartenență - recunoașterea și acceptarea diferențelor de identitate și personalitate ajută copiii să integreze propria experiență de viață și să contribuie în proiect tocmai prin încorporarea acestor experiențe diferite. Au astfel ocazia să învețe și să empatizeze cu alte trăiri și emoții, simțind în același timp că aparțin grupului, chiar diferiți fiind. Adresarea diferențelor de opinie sau perspectivă este un exercițiu pentru stimularea gândirii critice și identificarea prejudecăților, de orice natură.
Descoperite la PBLWorks.
Recomandări din comunitate
📍Ne pregătim de Brain Awareness Week, cu mituri vs. realități.📍Povara COVID-19 pe umerii copiilor şi adolescenţilor.📍Canale populare YouTube folosite în învățare.📍Matematică aplicată.📍Proiect “Cele mai frumoase locuri din România, în ochii copiilor.”📍Înscrieri pentru cursuri de EBRU.📍Cum ținem evidența învățării în home education?📍Cursuri IT pentru adolescente.📍Concurs de contribuții filosofice adresat liceenilor.📍Apel către adolescente și către zona Mureș.📍Internship plătit - înscrieri până pe 14 martie.📍Evoluția ideilor în fizică - un curs pentru iubitorii mai mari de fizică.
Jocurile de echipă presupun colaborare, dar am ajuns să cooperăm doar ca să învingem echipa adversă, care și ei lucrează împreună și colaborează. Cu alte cuvinte, colaborarea este doar un mijloc, un instrument prin care urmărim același obiectiv: victoria. Este o realitate perpetuată în societate, căci copiii învață (fără ca cineva să le spună explicit) că terenul de joacă este un câmp de bătălie. Este despre noi versus ceilalți.
Vestea bună este că în anumite jocuri nu există câștigători și învinși și sunt cu atât mai distractive cu cât fiecare joacă, urmărind același obiectiv. Doar după ce te distrezi într-un joc construit pe cooperare, realizezi cât de plictisitoare este competiția.
Alfie Kohn, autorul “No contest - the case against competition”, o pledoarie pentru colaborare, împotriva competiției pe care nu o consideră specifică naturii umane.
Jocurile bazate pe cooperare ne învață colaborarea, bunătatea, incluziunea, reduc agresiunea și sunt distractive. Avem nevoie de astfel de jocuri, copii și adulți deopotrivă. Explicația pe larg și recomandări de jocuri bazate pe cooperare.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD
Problema se reduce la oameni.