De ce trebuie să fie scoși elevii în fața publicului și să li se rostească mediile în plen, astfel încît ierarhia să fie evidențiată și să primeze?
Ce mesaj transmitem prin acest obicei? Că educația este despre competiție, că școala este despre ierarhii, că nu formarea contează, dezvoltarea competențelor, dezvoltarea personală. Că școala este un mediu competițional, nu unul formativ.Un părinte dezamăgit de copilul lui, pentru că are „doar” media 9,50 și e penultimul din clasă, ar trebui să aibă un dialog mai atent cu sine în fața oglinzii. Dar dincolo de asta, școala n-ar trebui să-l pună în situația publică de a constata că fiul lui este penultimul din clasă. - Când ești un ratat cu media 9,50
Problema nu e la copii, ci la noi, spun și cei doi părinți Cereharzi în extrasul audio de mai sus și mulți ne regăsim în vorbele lor, din păcate.
Care este cea mai bună metodă să ne învățăm copiii despre valori?
Ce este mai important - ce spunem sau ce facem?
Contează ce exprimăm copiilor sau este suficient să acționăm în spiritul valorilor în care credem?
Sunt întrebări la care au căutat răspuns educatori, părinți și cercetători, iar concluzia este că ambele. Experimente și studii au arătat că felul în care ne comportăm contează în construcția caracterului copilului, dar la fel de importante sunt și vorbele.
Detaliile oferite în timpul evenimentelor și explicațiile legate de proces și rezultate conturează felul în care copiii percep și adresează ulterior încercări similare.
Atitudinea lor a fost, de fapt, cea influențată. Dacă au văzut perseverență și atitudine constructivă și în fața nereușitei, dacă au văzut efort, implicare și determinare, au aplicat ulterior aceleași principii.
Și da, contează să ne aliniem spusele cu acțiunile, iar copiii vor replica aceste atitudini, fără a mai fi nevoie de explicații.
Să încercăm din greu este important - detalii de la Character Lab - blogul Angelei Duckworth, autoarea cărții Grit - Puterea pasiunii și a perseverenței.
Recomandări din comunitate
📌Empatia începe de acasă și cu relațiile din familie. Sunt neuro - cercetător și nu sunt îngrijorat de efectul ecranelor asupra creierului copiilor. Iată de ce.
- Recomandări Adriana
📌Unii părinți își supun copiii unui program infernal ca să-i transforme în oameni de excepție. În realitate, ei cresc niște plante ofilite. - Recomandare Cristi
📌Până la sfârșitul lunii, puteți competa chestionarul despre atelierele și activitățile din comunitate. Vă mulțumim pentru implicare.
Cinci lucruri periculoase pe care copiii ar trebui lăsați să le facă.
De la Gever Tulley, fondatorul a ceea ce se numește Tinkering School - o școală de vară unde copiii învață să construiască lucrurile pe care și le imaginează. Un loc unde se folosesc multe unelte electrice, unele chiar periculoase.
Joaca cu focul, folosirea unui briceag sau a unei sulițe, dezasamblarea aparatelor electrice sunt printre lucrurile pe care societatea modernă de astăzi nu le folosește în educație, dar din care copiii învață multe lucruri folositoare pentru viață.
Nu, nu pentru testele standardizate.
Și dincolo de experiența în sine a copiilor, spune Gever Tulley, s-a mai întâmplat ceva: s-a schimbat percepția părinților asupra copiilor. Când aceștia au văzut ce au construit copiii, reacția lor a fost: Cine ești? Nu credeam că poți face așa ceva.
Să te joci mult și să înveți mult pot merge mână în mână, atunci când suntem conștienți de ceea ce copiii au cu adevărat nevoie în viață - cu subtitrare în limba română.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD
Problema nu e la copii.