Dacă ar fi să caut o definiție a vieții, aș spune că e “transformarea permanentă”. Atunci când transformare nu e, nici viață nu e. Nimic din ceea ce ne alcătuiește nu e fix, imuabil. Totul variază, se adaptează, calculează probabilități. Chiar și celulele noastre, care nu au nevoie de un creier pentru asta. Tot ceea ce ni se pare aici și acum e, de fapt, o prelucrare rapidă a unui aici și acum percepute cu câteva fracțiuni de secundă înainte. Ne adaptăm permanent, încercând să prindem clipa din urmă, ne imaginăm că putem să ne configurăm viitorul, vânând o siguranță și o constanță în care credem noi că ne-am simți confortabil și care, odată obținute, ajung să ne plictisească. Nu cred în sintagma “zona de confort” pentru că o astfel de zonă nu există - cel puțin, nu în coordonatele a ceea ce numim “viață”. Ce considerăm “confort” este iluzia… poveștile, ritualurile fac parte din această iluzie.
Cerehard e tot viață… tot transformare permanentă, adaptare. La fel ca un organism viu, format, în esență, din câteva elemente de bază, Cerehard este alcătuită din câteva “cărămizi” fundamentale - concepte precum libertatea, responsabilitatea, deschiderea, încrederea…
De ce tot acest preambul? Am primit mai multe întrebări referitoare la schimbările din ultima vreme. Reiau, pentru toți cereharzii, răspunsul pe care l-am dat celor care m-au sunat sau mi-au scris.
Una dintre "politicile" Cerehard - apare și în contract - este aceea de a susține / stimula / aprecia / etc. inițiativele părinților - și au fost multe, în decursul a 7 ani de existență. Le consider, pe toate, prilejuri de învățare, de a ne examina temerile, dar și compatibilitatea cu partenerii de comunitate. Cea mai recentă inițiativă - și de mai lungă durată - a constat în preluarea, de către Mihaela Negulescu & Silviu Perianu, a dialogului cu părinții. Tot ei au încercat, prin intermediul platformei Mighty Network și a întâlnirilor organizate pe zoom, din 2 în 2 duminici, să medieze / amelioreze diverse conflicte interioare sau stări generate de schimbarea - uneori fundamentală - din viața unor familii. La început de pandemie Cerehard a primit, implicit, Google Workspace (fost G Suite for Education) pentru administrarea bazei de date a școlii. Am “redecorat” site-ul, cu ajutorul Mădălinei Constantin și al Adrianei Savu iar newsletter-ul apare ca fiind citit constant de peste 400 de persoane. Well, visam să primim și feedback dar… mai așteptăm :-) Face parte din procesul de comunicare între oameni și, e clar, mai e nevoie de timp.
Scopul final - încă departe - este acela de a cataliza formarea unei comunități puternice, în care greul să fie dus de mai mulți - știți voi, satul de care are nevoie un copil pentru a crește. Coagularea unei comunități este, însă, un proces incredibil de complex și, după o vreme, entuziaștii se epuizează și... abandonează. A crea / hrăni / însănătoși / echilibra o comunitate este aproape imposibil într-o societate măcinată de suspiciune și teamă, așa cum este a noastră. Și nu vorbesc doar de noi, cei din Cerehard, ci de toți cei care vor libertate în educație - (dez)organizați în grupuri încă bine… dezbinate. La conferința organizată de HSLDA (home-schooling legal defense association) în octombrie la Paris, am fost doar 2 ong-uri din RO - HS România / Gabriel Curcubet, și Re-Design.
Comunitatea aceea calmă, puternică, bazată pe relații de încredere și sprijin reciproc rămâne, deocamdată, un vis pe care, probabil, îl vom putea trăi prin copiii noștri, care asistă la toate frământările părinților. Și da, comunitatea aceea va fi posibilă abia după conștientizare.
Așa că… la fel ca orice formă de viață, Cerehard este în continuă transformare - “genele” care ne asigură adaptarea sunt, deja, selectate și perpetuate. Dovada: copiii care au parcurs etapele EOTAS în ultimele Key Stages, dintre care unii au început examinările pentru obținerea certificatelor AL, alții și-au demarat propriile afaceri.
Deocamdată, rămânem în parametrii cu care ne-am obișnuit: fiecare familie își administrează timpul și resursele, Cerehard sprijină, sfătuiește, ajută - atât cât poate. Sfaturi găsiți și la cei care se ocupă mai de mult de așa-numita self-directed education.
După ce se termină fiesta / siesta de iarnă, vom tatona și alte variante - există în continuare entuziaști, încercăm și propunerile lor. Până la urmă, something’s gotta give…
Până atunci, aprofundați - trecerea de la pedagogie la heutagogie - și experimentați cum este să vă lăsați copiii să se joace.
Luați în calcul și faptul că suntem mamifere și că, în sezonul mai rece, mai degrabă hibernăm… Așa că ne revedem la anul, când reluăm de unde am rămas. Între timp, ținem aproape - pe grupul de fb CEREHARD și pe pagina Asociația Re-Design găsiți, ca de obicei, resurse de calitate și articole care vă pot fi de folos în interacțiunea cu copiii.