Apare multă lume nouă în CEREHARD, așa că voi face un desfășurător al etapelor de intrare-ieșire în-din alternativa EOTAS (educație diferită de standard), alternativă care a dus, alături de altele, la formularea noului articol 26 din Legea Educației / 2023. Cererile dinspre ong-urile consultate au fost mult mai multe, am propus inclusiv o redefinire a conceptului de școală dar… atât s-a putut, e bine și așa. Îmi place să cred că nu e o coincidență - acest articol are același nr., 26, ca cel din Declarația Universală a Drepturilor Omului (“părinții au prioritate în alegerea formei de învățământ pentru copiii lor minori”).
Pasul 1.
Mai întâi de toate, e nevoie să nu acționați la mânie… E foarte, foarte important să înțelegeți că EOTAS necesită responsabilitate din partea părinților, dar și a copiilor. EOTAS a fost gândit și construit pentru familiile ai căror membri petrec mult timp împreună, învață unii de la alții și, absolut esențial, au încredere unii în alții. Este vorba de o întoarcere la fundamentele polis-ului, ale cetății, ale comunității care contribuie la creșterea și ocrotirea copiilor ei. Copii care își vor prețui, apoi, bătrânii în consecință. O întoarcere, dar într-un alt plan, în coordonatele evolutive ale unei istorii pe care ne străduim să o elucidăm și să o folosim pentru a nu mai repeta greșelile trecutului. Știu, sună a utopie, dar e posibil. Stau mărturie zecile de adolescenți care au parcurs fie toți anii, începând cu 2017, în CEREHARD, fie doar o parte din ei. Așa cum povesteam în NL anterioare, unii au devenit antreprenori, alții s-au angajat, căutând să acumuleze experiențe în urma cărora să poată decide ce anume vor de la viață, alții sunt studenți - în RO, sau p-afară. Pentru că e important să existe alternative… dacă locul în care ar trebui să crești și să te dezvolți nu e croit pe nevoile tale atunci cauți altul și altul până când găsești varianta potrivită ție. Asta facem și noi, adulții, atunci când e căutăm de lucru. La fel, copiii au și ei nevoie de liniște, de echilibru interior, nu de “călire” în furnalele grobianismului și ale ipocriziei sau dublei măsuri pentru că, chipurile, vor ajunge să trăiască într-o societate care nu-i va menaja. Uite că societatea este cea care se schimbă, din cauza / datorită copiilor noștri, care nu sunt dispuși să îndure ce am îndurat noi.
Revin, deci, cu sfatul de a vă gândi bine înainte să scoateți copilul din sistem. Pentru că depinde mult de vârsta copilului, de tipul de interacțiune cu societatea - unii au nevoie ca de aer de “gașca” de la școală (au fost copii care s-au întors în sistem, reconsiderând absurditatea de care fugiseră, doar ca să fie împreună cu colegii). Există copii care învață mai degrabă singuri - așa-numita self-directed education (https://redesignngo.com/copiii-astia-chiar-invata-singuri/). Sunt fascinați de un anume subiect și “stau” pe el cu lunile. Apoi trec la altceva. Evident, pentru astfel de învățăcei, orarul de la școală e un chin.
Atunci când vă gândiți să abordați EOTAS,
discutați cu copilul, prezentându-i atât temerile, cât și disponibilitatea voastră de a “proba”;
cântăriți-vă timpul pe care-l aveți la dispoziție pentru copil;
analizați disponibilitatea lui de a studia și fără ajutorul vostru;
luați în calcul o perioadă destul de lungă (la fiica mea a fost de cel puțin 2 ani) în care lucrurile nu merg ca pe roate - copilul iese dintr-un desfășurător standard (unii sunt setați pe fișe, teste, evaluări, profi etc.) și pătrunde într-o lume la care nici nu îndrăznea să viseze. Are timpul lui, poate citi, asculta muzică, viziona filme, se poate juca, desena - adică tot ceea ce e absolut normal pentru un copil. Joaca este metoda cea mai eficientă de a învăța. Dacă puteți face împreună cu copilul toate acestea, ar fi minunat. Cu mențiunea că fiecare copil are nevoie și de intimitate, discreție, încredere (https://redesignngo.com/cine-are-nevoie-mai-mare-de-deschooling-parintele-sau-copilul/). Din experiența personală pot să vă spun că eficiența cea mai mare am obținut-o după ce am parcurs cu ambii mei copii diverse teme de interes pentru ei și, de la un punct, am început să spun “nu știu. Hai să căutăm, de aici nu mai am idee. Trebuie să studiem”. Nimic nu a avut efect mai bun decât faptul că mama nu știe și trebuie să afle de la copii cum stau lucrurile…
Pasul 2.
Înscrierea în CEREHARD este simplă: completați formularul de pe site, datele ajung la un soft care întocmește contractul și adeverințele iar noi vă deschidem, fiecărei familii, câte 2 dosare - contract + portofoliu - la care primiți link în google drive-ul școlii. Adeverința, împreună cu o înștiințare (pe care o puteți scrie de mână și în care informați că v-ați mutat în alt sistem educațional) sunt singurele acte necesare școlii din RO de la care vă mutați. Au fost situații în care unii directori au insistat pentru transfer, însă de la inspectorate ni s-a spus, încă din 2019, că nu se fac transferuri între sisteme educaționale diferite. Calea este “retragere din sistemul RO pentru înscriere în sistemul UK”. În folderul “contract” găsiți contractul și adeverințele iar în folderul “portofoliu” încărcați ceea ce credeți că e reprezentativ pentru ceea ce face, învață, practică, visează etc. copilul vostru - proiecte de tot felul, cursuri la care merg, quizzes rezolvate de pe platformele educaționale pe care le preferă (lista lor e pe site), participări la concursuri, diplome, listă de cărți citite, filmulețe cu activitățile lor, evaluări de la centrele pe care le frecventează, certificate IGCSE și AL (pentru copiii care le dau) etc. CEREHARD este administrată prin Google Workspace, astfel că avem spațiu enorm de stocare.
Pasul 3.
După înscriere, nu vă repeziți pe copil să facă ceea ce nu făcea nici la școală… De aceea am renunțat la folosirea termenului de homeschooling. HS, care e școala standard, dar acasă, poate să ducă la excese din partea părinților - au fost cazuri (puține, din fericire) în care copilul s-a întors la școala standard pentru că nu mai avea, pur și simplu viață personală… Părintele ajunsese să-i ocupe fiecare minut, privându-l de tot ceea ce ar fi avut nevoie, de fapt.
Discutați, petreceți timp împreună, mergeți la film, uitați-vă la ce-i place fără să-i săriți în beregată că pierde vremea sau că face altceva decât ați visat voi. Lăsați-l să respire… Nu repetați cu copilul vostru ceea ce vi s-a întâmplat vouă atunci când erați copii. Obișnuiesc să spun că nimeni, nici măcar Elon Musk sau oricine altcineva, nu este un model de urmat… toți avem anxietățile noastre, prejudecăți care ne orbesc, alergăm aiurea după himere și omitem, pur și simplu, să trăim. Iar dacă nu e așa și chiar sunteți modele, atunci gândiți-vă că un copil nu e clona voastră și e posibil să-și dorească altceva. Nu puține sunt cazurile în care un om cu mai multe facultăți - terminate la insistența părinților - lasă totul baltă și-și face, în sfârșit, viața așa cum a visat el. Dar pe la 35-40 de ani… Nu e păcat de timpul irosit aiurea? Omul știa de la bun început că nu voia să facă facultățile alea dar, de gura părinților, s-a conformat. Nu vreau să mă gândesc cât s-a plictisit…
Pasul 4.
Dintre activitățile pe care vă sugerez să le faceți împreună, parcurgerea platformelor educaționale poate fi de un real folos pentru toți. Și voi, ca părinți, vă mai puneți la punct - doar încercați să explicați copilului de ce se aprinde becul când apăsați pe un comutator și veți vedea cam pe unde vă aflați… Pe grupul de fb CEREHARD și pe pagina Asociația Re-Design veți găsi resurse educaționale pe care le consider eu utile. Majoritatea, în engleză… Dar sunt muuuuulte altele. Și aici apare prima criză existențială parentală: cei care nu știu engleza constată că ai lor copii iau viteză și îi depășesc, așa că ajung la concluzia că bine ar fi să învețe copiii din… manuale. Îndrăznesc să nu vă recomand. Manualele se schimbă aproape la 2 ani, în schimb, platformele educaționale țin pasul cu noutățile. Veți avea nevoie de manuale atunci când copiii decid disciplinele la care dau IGCSE (undeva în jurul vârstei de 16 ani) și AL (în jur de 18 ani). Și IGCSE și AL se pot da la orice vârstă. Fac parte din sistemul Cambridge (Oxbridge, de fapt, pt că Oxford a fuzionat cu Cambridge) de evaluare, sistem recunoscut oriunde în lume, inclusiv în RO. Așa cum puteți singuri verifica pe site-ul CNRED, 2 AL se echivalează cu bac-ul RO. Fii-mea, de exemplu, are AL la Mate și la Bio, iar cu bac-ul echivalat s-a înscris la USAMV / Biotehnologii, pe loc fără taxă. Ideal ar fi ca să obțineți A, B sau C la examene. Și D e ok-ish… E, nu prea, iar F pare că vine de la “failed”.
Bine ar fi să nu vă grăbiți cu alegerea unei facultăți. Avem exemple de tineri care s-a dus țintă la ceva, au constatat că nu e ce visau, au abordat altceva, dar nici aici nu au găsit ce căutau așa că s-au mutat la… ceva ce nu avea nicio legătură cu primele. Dar acolo era răspunsul. Ca să îi scutim de pierderea timpului, cereharzii pot merge la cursuri și laboratoare în diverse universități - avem contract de colaborare cu mai multe universități în acest sens - astfel că pot selecta ceva după ce “probează”. Și beneficiază și de educație prin frecventarea acestor cursuri.
Pasul 5.
Disciplinele la care se dă IGCSE și AL le găsiți pe cambridgeinternational.org. Dacă aveți nevoie de ajutor suplimentar pentru pregătirea examenelor, găsiți links pe site-ul nostru, la tab-ul intitulat “ghidul părintelui”, punctul “decizie” (sub poză), la “mentori și facilitatori, centre de învățare”. Sunt costuri suplimentare dar, comparate cu cele pe care le-ați avea cu meditațiile, sunt mult mai mici. În plus, copilul nu învață doar pentru examen, îi rămâne și ceva în cap - tot din experiență spun asta. Pentru “afară” contează mai puțin examenele cât portofoliul. Un tânăr care a făcut voluntariat pentru cauze despre care știe să discute, care e pasionat de ceva anume, care citește, vorbește mai multe limbi străine, folosește computerul și nu are probleme cu tehnologia își va găsi cu ușurință un loc pe lumea asta. Ceea ce se caută acum sunt următoarele:
- gândirea critică = capacitatea de a înțelege toate aspectele unei idei / unui eveniment.
- Inteligența socială = capacitatea de a te conecta cu ceilalți într-o manieră directă și profundă, de a simți și de a declanșa reacții dar și interacțiuni favorabile. Inteligența socială permite înțelegerea emoțiilor celor din jur și adaptarea la cuvintele, tonul și gesturile lor.
- Gândirea adaptativă = capacitatea de a aprofunda și de a oferi soluții și răspunsuri diferite de cele standard. Este absolut necesară pentru a rezolva situații inedite.
- Competențele cross-culturale = capacitatea de a opera în împrejurări diferite din punct de vedere cultural. O echipă va fi inteligentă și inovativă doar dacă este alcătuită din oameni de diferite vârste, calificări, specializări etc., care au sisteme de gândire și de lucru diferite. Diversitatea se impune tot mai mult ca o competență-cheie.
- Gândirea în algoritmi = capacitatea de a opera cu cantități enorme de date și cu concepte abstracte pentru a înțelege dinamica sistemelor în care trăim. Simulările, analiza statistică, logica cantitativă sunt competente cheie.
- Alfabetizarea în noile media = capacitatea de a evalua critic și de a dezvolta conținut care folosește noile forme de media, precum și de le folosi aceste forme de media în comunicarea convingătoare.
- Transdisciplinaritatea = capacitatea de a conecta concepte din discipline variate. Orice individ poate fi imaginat sub forma literei T - cunoaște în profunzime un anumite subiect dar este capabil să conecteze, la suprafață, diverse alte domenii.
- Abordarea holistă (design mindset) = capacitatea de a reprezenta și dezvolta sarcini și etape de lucru necesare obținerii rezultatului dorit. Cunoașterea schemelor logice necesare în diverse situații și ajustarea lor la diferite medii de lucru sunt absolut necesare în creșterea eficienței.
- Administrarea încărcăturii cognitive = capacitatea de a identifica și filtra informația în funcție de importanță și de a înțelege cum anume se poate îmbunătăți funcționarea cognitivă cu ajutorul mai multor unelte și tehnici.
- Colaborarea virtuală = capacitatea de a fi productiv, angajat și prezent într-o echipă virtuală.
(Pasul 6 - eventual…)
Dacă nu vă puteți învinge anxietatea, dacă nici copilul nu se împacă cu libertatea și are nevoie de o structură impusă de altcineva, atunci vă puteți întoarce în sistem. Adeverința de la noi este dovada că ați urmat o formă legală de învățământ iar copiii sunt înscriși automat în clasa potrivită vârstei. Copiii dau diferențe din anul anterior, în special din programa românească, pentru ca școala să întocmească acea foaie matricolă - încă prezentă în sistemul nostru stalinist. Dacă au deja certificate IGCSE, acestea se echivalează cu disciplinele la care au fost date testele. Toată procedura e descrisă în art. 125 din ROFUIP (aceeași ca pentru orice copil care revine, de exemplu, din UK).
Cam acestea ar fi etapele, în mare…
Există locuri în care vă puteți întâlni cu alte familii din CEREHARD, ne străduim să deschidem și altele - lipsa de oameni care să se ocupe cu adevărat de copii este cruntă… Și impactul pe care adultul îl are asupra copilului este enorm, astfel că trebuie să fim extrem de atenți pe mâna cui ne lăsăm copiii. Locurile pe care vi le-am recomandat sunt probate / verificate pe parcursul mai multor ani iar oamenii care se ocupă de copii chiar sunt deosebiți. Toți cei care v-ați re-înscris dar și cei nou-înscriși aveți reply cu links / adrese / nr de tel.
Nu uitați de traducerea “A fi TU”, de Anil Seth. Se poate cumpăra de la Cărturești (https://carturesti.ro/carte/a-fi-tu-2148909318) sau direct de la Re-Design. Nu numai că este o carte-eveniment, pe care am tradus-o efectiv cu sufletul la gură, avidă să știu ce urmează, dar contribuiți și la finanțarea Re-Design, ong care administrează CEREHARD și care va plăti inspecția din mai 2024.