Mă uit în jur și aș striga părinților: dați-le timp liber copiilor și aveți încredere în ei!
Vor face lucruri pe care nicio școală din lume nu îi va învăța, vor învăța lucruri pe care niciun profesor din lume nu le va preda. Am avut speranța să găsesc pentru copilul meu o formă de educație fără presiune, în ritmul lui natural, fără stresul notelor, fără competiția părinților în lucruri inutile și fără însemnătate.
Prin Cerehard am obținut mai mult de atât: mi-am descoperit copilul, am simțit plăcerea de a trece de la silabisire la citire, am simțit marea bucurie de a citi și povesti împreună, am descoperit curiozitatea lui, cât este de inventiv, câte lucruri poate face de care nu credeam că este în stare.
Mărturia de mai sus aparține unei mămici care ne-a răspuns la chestionar.
Vă mulțumim tuturor celor care l-ați completat, iar celorlalți vă reamintim rugămintea noastră.
Avem nevoie de la voi de date care ne vor servi în continuare la designul dinamic al conceptului de educație non-standard, atât pentru viitoarea inspecție PENTA, cât și pentru reglementarea pe plan național a acestei abordări - acum facem parte din echipele care lucrează la formularea de amendamente la legea educației.
Vă mulțumim pentru implicare.
Fața și reversul
Joaca este cea mai naturală “metodă” prin care copiii se deprind cu lumea - atât exterioară cât și interioară. Este o tatonare permanentă a limitelor, atât personale cât și ale societății dar și ale lumii în general, prin care ne trasăm calea / căile de supraviețuire, dezvoltare, împlinire.
Atunci când adultul se implică în jocul copilului ajunge, uneori, să “preia conducerea”, denaturând tocmai scopul primordial al jocului. Ideal ar fi ca adultul să se lase antrenat în joc, nu să-l coordoneze. Atunci când copiii se joacă între ei, fără implicarea unui adult, ceea ce considerăm noi, adulții, joacă, este ceva foarte “serios” pentru ei. Ce este joaca, din perspectiva copiilor?
Concluzii adunate de neobositul aliat al copiilor, Dr. Peter Gray - integral
Când copiii mei erau mai mici și am descoperit diverse platforme educaționale, mi-a plăcut să găsesc toate activitățile interesante pentru ei. Erau atât de multe idei minunate. Îmi doream să le facă pe toate. Multe dintre ele le plăceau, dar de altele nu erau interesați. Pentru că nu erau relevante pentru ei.
Acum rezist tentației de a propune activități la întâmplare și aștept să văd ce îi interesează. Ce întrebări își pun? Despre ce vor să afle? Cum pot să-i sprijin și să-i încurajez să ducă acest interes mai departe?
Ce înseamnă, din perspectiva părinților, să creștem copii autonomi și care practică învățarea auto-dirijată? - continuarea.
Deja, 94% dintre companii spun că se așteaptă ca oamenii să învețe noi competențe la locul de muncă (până în 2018, doar 65% au spus același lucru).
Competențele pe care și le doresc cel mai mult? Gândirea critică, rezolvarea diverselor situații, învățarea activă, reziliența, toleranța la stres, creativitatea și flexibilitatea.
Adică, fix cele cinci super abilități pe care copiii le dezvoltă în mod natural atunci când învață prin joc. Și nu avem timp de pierdut: Comisia pentru Educație raportează că 40% dintre angajatori spun că deja se luptă să găsească persoane cu aceste competențe. Copiii nu vor dezvolta aceste abilități dacă învață doar să repete fapte. Dar, învățând prin joc, ei pot deveni persoane adaptabile și creative.
Cum pregătim copiii pentru viitor? Orice fel de viitor.
Joaca este “superputerea” copiilor - oare putem convinge și părinții?
Le putem, oare, reaminti că echilibrul, dezvoltarea plenară, maturizarea sănătoasă rezultă doar prin respectul ritmurilor naturale ale oricărei ființe?
Spune The LEGO Foundation, care a adus împreună specialiști din domenii diferite și a desfășurat o serie de cercetări, prin care caută să explice părinților, tutorilor sau oricărui adult implicat în educația copiilor cât de mult contează creativitatea și imaginația în dezvoltarea copilului, rolul jocului în dezvoltarea neurologică și, deci, socio-emoțională a copilului. Sunt multe resurse și dovezi obținute prin cercetări științifice. Vă invităm să le parcurgeți, în special cei dintre voi care vă simțiți, încă, neîncrezători sau temători relativ la parcursul non-standard și viitorul copilului.
Copilul imită și copiază ceea ce face adultul.
🚩”The Progression of Talk” înseamnă sfaturi prin care ghidăm copiii cum să construiască dialogul cu ceilalți și să treacă de la “Ce ai zis??” la “Aș vrea să știu mai multe despre cum gândești.”
Modelul oferă exemple de întrebări prin care construim conversația, pornind de la premiza că părerea celuilalt este la fel de valoroasă și importantă ca a noastră, că suntem curioși și ne oferim șansa de a descoperi perspective noi, inedite din care putem învăța. Este o abordare prin care schimbul de păreri poate fi distractiv pentru copii, dar îi învață să respecte și onoreze părerile celorlalți și să descopere astfel că lumile lor nu sunt chiar atât de diferite cum par la începutul conversației.
Este un proces care se întâmplă în timp, prin exercițiu și răbdare - explicat cu exemple.
🚩Totul începe în copilărie și nu se termină vreodată. Părinții le întrerup pe fete de două ori mai des și le impun norme de politețe mai stricte. Profesorii îi implică pe băieți, care văd discursul disruptiv ca pe un marker al masculinității dominante, mai des și mai dinamic decât fetele. Acest lucru continuă la vârsta adultă, unde discursului femeilor i se acordă mai puțină autoritate, concluzia studiilor fiind că “A avea un loc la masă nu este același lucru cu a avea o voce.”
Exersarea celor trei fraze - “Nu mă mai întrerupe”, “Tocmai am spus asta” și “Nu este nevoie de explicații” - le va ajuta pe fete să le folosească în viața reală și îi va învăța atât pe băieți, cât și pe fete, că nu este acceptabil din punct de vedere social să întrerupă sau să ignore o voce feminină. Fie în sala de clasă, în sala de consiliu sau în senat, este timpul ca fetele să persiste și să se asigure că vocile lor sunt auzite. Recomandate de A Mighty Girl.
🚩Până pe la 12 ani, copiii sunt receptivi mai ales la vocea mamei. După această vârstă, adolescenții devin mai receptivi la vocile străine. Ceea ce părinților li se pare o “criză” a vârstei este, de fapt, începutul unui proces de maturizare sănătoasă.
Un copil devine independent la un moment dat, independență declanșată de un semnal biologic subiacent. Acest semnal îi ajută pe adolescenți să se angajeze în lume, în creier se formează conexiuni care le permit să se adapteze social în afara familiei lor. De la autorii studiului, cu explicații în video.
Recomandări din comunitate
📍Actualul sistem de învățământ, structurat pe 12 clase, ne limitează potențialul uman? Nu sunt puțini cei care răspund afirmativ la această întrebare.📍10 cercetători din străinătate vin la Festivalul Timișoara Science. Vor fi făcute peste 100 de experimente științifice.📍”Predici homerice” pe Youtube: primul episod, dedicat lui Agamemnon.📍Pentru pasionații de anatomie umană.📍"Retorica adaptată la context", între 30 mai și 27 iunie.📍”Elefant Fest” cu multe interviuri și lansări de cărți.📍Cum arată, de fapt, picăturile de ploaie?📍Rolul tiroidei în metabolism - TED, cu transcriere în limba română.📍Ateliere pentru părinți, cu prof. Mircea Căpraru.📍Ieșire în Piatra Craiului sâmbătă, 21 mai.
📍România tot mai needucată: doar 11% din elevii români au competențe funcționale de literație (capacitatea de a citi și scrie). Așadar, numai un elev din zece iese din școala românească pregătit pentru o lume căreia îi poate înțelege sensul și la al cărei sens poate contribui.
Copiii sunt preocupați în mod natural de ceea ce noi definim ca “științe”.
Lăsați-i să experimenteze, nu le transmiteți angoasele voastre. Dați-vă la o parte din calea lor! O spune Neil deGrasse Tyson, astrofizicianul care și-a propus să facă accesibile unui public cât mai larg științele și înțelegerea acestora.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD