Eu sunt exact ca oile, trebuie să fiu în turmă.
Mă trezeam cu gândul că în dimineața asta mama va spune că pot merge la școală.
Nu știam despre ce este vorba în homeschooling. Până să încep, nici nu știam că există așa ceva și mi-a fost foarte greu, pentru că eu am iubit școala.Cred că acolo, la școală, eram cel mai fericit copil, pentru că nu sunt autodidactă, deloc. Și culmea culmilor este că vreau să mă fac profesoară. Blasfemie!😊Faptul că am făcut homeschooling mă motivează și mai mult să vreau să fiu profesoară.
Georgiana, în dialog cu Miruna, în cea mai recentă conversație din seria “To homeschool or to unschool?” și o experiență altfel, diferită de ceea ce povestesc, de regulă, copiii crescuți în alternative educaționale. Pe Ana și David îi puteți asculta aici.
Nu așteptările sunt răspunsul, ci aspirațiile.
Ca părinte, pot să am de la tine așteptarea să fii foarte bun sau aspirația să fii foarte bun. Dacă vorbim despre așteptare, atunci când mă aștept să ajungi undeva și tu nu ajungi, mă supăr, mă enervez, umplu golul lăsat de pasivitatea mea cu perspectiva că tu ești defect, ești incomplet. Dacă vorbim despre aspirație, umplu golul din rolul de susținător, te ajut să-ți îndeplinești potențialul, pe care eu cred cu tărie că îl ai.
Pentru ca tu să poți duce la îndeplinire aspirația pe care eu o am în ceea ce te privește, primul lucru pe care îl am de făcut e să te încarc cu încrederea că poți. Adică eu trebuie să cred că tu poți să ajungi acolo unde aspir eu să ajungi. Și-atunci îmi înlocuiesc așteptarea ca tu să fii o persoană valoroasă cu încrederea că vei fi o persoană valoroasă. Asta înseamnă că am încrederea că vei fi o persoană valoaroasă și că atunci când faci ceva care nu arată ca fiind făcut de o persoană valoroasă să-ți spun că nu-ți îndeplinești potențialul, că tu nu ăsta ești, să vorbim și să-ți arăt cine ești. A avea aspirații față de cineva te pune într-o postură activă.
Inspirați de aceste idei, am vorbit în întâlnirea părinților Cereharzi de duminică despre dorințele și aspirațiile noastre pentru 2022.
Părinți deformați de sistem, părinți neîncrezători, părinți pentru care renunțarea la control este foarte dificilă, părinți liniștiți sau aflați în căutări despre ei, în primul rând, dar și părinți încrezători în copiii lor și în drumul ales.
Suntem, pe scurt, din toate categoriile, însă ceea ce ne leagă este sentimentul de apartenență și de a fi împreună. Toți ne dorim să interacționăm cât mai mult, să ne cunoaștem mai bine, să învățăm unii de la alții, să avem parte de mai multă natură, muzică și cărți în viața noastră, și să avem experiențe împreună.
În 2022 ne dorim încredere - să ne facem un obiectiv și o aspirație din a o cultiva, pentru că ne va fi hrană pentru toată viața, nouă și copiilor noștri.
Iar pentru 2021, ne-am gândit la un soi de “raport” al activității noastre, a tuturor, intitulat enciclică, pentru a face haz de necaz de nevoia de “tătuc” a comunității.😊
Dacă un copil nu vă spune “nu”, ar trebui să deveniți circumspecți și să vă întrebați de ce nu spune “nu”, pentru că, în mod normal, acel “nu” este parte din asimilarea puterii și controlului în a se gestiona. Cum ne schimbăm modul de a gândi?
Recomandări din comunitate:
📍Voluntouring - de explorat de către cei între 18 și 30 de ani + + pentru cei pasionați de viața marină.📍Arts in STEAM 2022 Conference - înscrieri până pe 15 ianuarie.
📍Concurs de fotografii.📍Cele mai populare cursuri Coursera din 2021.📍Cum să învățăm logica interactiv.📍Idei de program zilnic.
📍Media de la Bacalaureat a fost eliminată din concursul de admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași.📍The future of education - Virtual learning.
Întrebați-vă copilul: ai fost vreodată implicat într-o activitate care te-a cucerit atât de mult, încât nu ai observat timpul trecând?
O îndeletnicire, un efort pe care nu îl depunem pentru note, diplome, status, faimă, bani etc., ci pentru procesul în sine, pentru satisfacția de a fi absorbit de o activitate care ne oferă sens doar prin practicarea ei?
O astfel de stare, în care cel implicat în activitatea respectivă este complet imersat și absorbit de proces, a fost denumită flow, de către psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, și este valabilă pentru copii și adulți deopotrivă. Este o stare la care nu se ajunge ușor, dar este combinația ideală de provocare și abilitate.
Implicarea este cheia în rezolvarea oricărui tip de problemă.
Pentru copii este dificil să învețe atunci când întrebările nu au sens personal.
Însă, doar interesul nu este suficient. Au nevoie să fie provocați și să aibă abilitățile necesare pentru a le gestiona. Dacă nu le au sau dacă nu sunt provocați suficient, devin anxioși, stresați sau plictisiți.
Dacă părinții vor ca ai lor copii să se implice în proiecte care stimulează explorarea și creativitatea, avem nevoie să creionăm probleme interesante, a căror rezolvare copiii nu o știu, dar au abilitățile necesare să o descopere.
Idei din moștenirea lui Mihaly Csikszentmihalyi, psiholog american.
Educația este sinonimă cu școala? Nu.
Școala este un proces și a devenit o instituție. Educația este un proces.
Școala nu este deloc un concept modern. Din contră. Este doar neactualizată și neadaptată la schimbările societății, de zeci de ani deja.O incursiune în istoria educației - cum s-a născut conceptul de educație și școală, cât de vechi sunt și, din păcate, la fel de actuale manifestările, tratamentele și obiceiurile din sistemul educațional standard.
Adriana Vasile Brăescu într-un dialog recent cu Cristian Mureșanu, la emisiunea Știință și Cunoaștere - TVR Cluj.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD