“Eu am făcut asta” este un sentiment foarte puternic.
Dragii noștri,
De săptămâna trecută am reluat conversațiile pe Zoom, iar de astăzi și întâlnirile prin intermediul newsletter-ului. Pentru cei care nu ați participat duminica trecută - începând de întâlnirea viitoare, pe Zoom, vom aduce în discuție câte un proiect, de tipul Project Based Learning (PBL) - învățare pe bază de proiect.
Împreună propunem și punem în practică proiecte variate, pentru ca fiecare familie să poată aplica cu copiii această abordare.
Most likely to succeed - un film de vizionat înainte.
Este despre experiența unor copii, într-un mediu de învățare bazat pe abordarea PBL, pe parcursul unui an de zile. Câteva idei desprinse din film:
👉 PBL înseamnă lucru aplicat: încerci, faci, dai greș, o iei de la capăt, înveți și tot așa. Învățarea pe bază de proiect este frustrantă, într-un fel, pentru că rezultatele nu apar imediat. Nu este ca atunci când memorezi niște informații și iei nota 10, într-un test standard.
Este greu, este despre colaborare, despre a lucra împreună, despre obstacole, ca în viața reală: lucrăm cu alți oameni, avem nevoie să comunicăm, să facem schimb de idei și să ne înțelegem pentru a realiza ceva împreună.
👉 Proiectele la care au lucrat copiii au fost expuse public, către o audiență generală. Unii au reușit, alții nu, însă experiența și percepția lor despre ceea ce au experimentat în acel an este lecția pe care au învățat-o.
👉 Ceea ce ne oferă satisfacție în viață, adulți și copii deopotrivă, este să facem “ceva” care nu a mai fost făcut înainte. Pentru copiii care au parte de așa ceva este transformator: “eu am făcut asta” sau “eu am participat la asta” este un sentiment foarte puternic.
Motivația este cea care declanșează de ce-ul, scopul proiectului, ce antrenează apoi nevoia de cunoștințe și informații. Așa se pun în mișcare rotițele mecanismului numit învățare care durează, o abilitate cu care copiii rămân pentru restul vieții.
Îl găsiți pe platformă, la Filme recomandate.
Educația NU e o linie tehnologică.
Acest experiment al educației în masă decurge, pe deplin, de circa o sută de ani. Cei mai mulți dintre noi nici nu ne imaginăm copilăria fără școală. Iar dacă pandemia a scos în evidență ceva, este tocmai importanța școlii standard pentru procesele din economie.
Faptul că deschidem școlile - copiate după modelul fabricii - deși amenințarea nu a trecut, arată că am ajuns să dăm mai multă valoare productivității economice decât sănătății copiilor noștri.Un text bun, din partea unui profesor, tradus în limba română, originalul aici.
În fiecare septembrie, aceeași poveste.
La început de an școlar, ni se reactivează aceleași temeri și îndoieli, care trec așa cum vin. Opt greșeli în care ne regăsim mulți dintre cei care am pornit în aventura educației altfel, de la Unschooling Mom2Mom - video.
1. Ne grăbim să cumpărăm manuale și cursuri. Nu fac decât să ne speculeze frica și nevoia de structură a părinților, lipsa de încredere în copii, în proces și în libertatea de a experimenta. Cum o abordăm? Ne informăm, căutăm să înțelegem cum funcționează alternativele educaționale și ne educăm în primul rând pe noi, părinții.
2. Ne îndoim de ceea ce știm despre copilul nostru, pentru că societatea ne-a convins că avem nevoie de profesori și experți ca să ne educăm copilul. Sistemul de educație standard nu este adaptat nevoilor fiecărui copil în parte, ci uniformizează, nivelează, discriminează în raport cu o medie. Iar când sunt deja la liceu, nu este de mirare că relația părinte-copil este șubredă.
3. Ne comparăm și disperăm - toți cădem în această capcană.
Ne comparăm copiii cu ai rudelor, vecinilor sau chiar cu frații sau surorile și ne panicăm. Am dezvoltat aceste reflexe în sistemul standard prin care am trecut noi, adulții. “Beneficiile” comparației pentru copii:
le distruge stima și încrederea în sine, face ca relația părinte - copil să fie dificilă;
dezvoltă resentimente față de critică și față de copiii/persoanele cu care îi comparați;
le inoculează ideea că nu sunt suficient de buni sau că ați fi dorit să fie altfel;
toate aceste idei și emoții rămân cu ei pentru foarte multă vreme.
4. Mutăm școala acasă - programul și curicula. Nimeni nu învață atâta vreme cât nu este interesat și motivat. Ce obținem atunci când ne sustragem tentației de a clona acasă școala standard?
copilul învață să aibă încredere în el însuși și în abilitiățile sale de a identifica ce-și dorește de la lume;
aveți șansa să descoperiți împreună interesele copilului - nu este nevoie să împlinească 18 ani ca să afle ce “vrea să se facă”;
relația dintre voi este mai puternică și mai autentică;
iar când spuneți copilului că el decide în legătură cu ce învață, va ști că vorbiți serios.
5. Citim, ne gândim, amânăm...în loc să facem. Nu știm niciodată de la început ce ne așteaptă pe parcurs, dar este primul exemplu pe care îl arătăm copilului. Să avem curaj să încercăm.
6. Dacă va avea lipsuri în cunoaștere? Dar voi vă amintiți tot ce ați învățat în școală? Întrebarea este retorică. Știm bine că nu. Mulți dintre noi am început să învățăm cu adevărat după liceu sau după facultate, când ne-am permis să descoperim ce ne interesează și în ce direcție vrem să știm mai multe.
La fel se întâmplă și cu copiii noștri. Atunci când vor să afle mai multe, au la dispoziție milioane de surse de informare.
7. Toate casele sunt curate și în ordine, mai puțin a voastră.
Un mit pentru mame, dar și pentru tați, mai ales de când cu pandemia și lucrul de acasă pentru mulți părinți. Nu vă faceți griji, și la noi este la fel de deranj.😊
8. Nu vă faceți timp pentru deschooling - un pas extrem de important.
Reflexele noastre s-au format în sistemul de învățământ standard și este nevoie de un timp, numit deschooling, prin care ne eliberăm de tiparele și prejudecățile pe care le-am deprins în școală. Și este un proces de care avem nevoie mai mult noi, părinții.
Cum am parcurs noi acest drum și cum vedem acum, privind în urmă, parcursul în afara școlii standard - în video.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD