EdDe (educația descentralizată)

Discuții peste discuții pe tema educației - aceleași și aceeași de zeci de ani… Iar a aștepta de la un “tătuc” soluția miraculoasă nu e… soluția. Chiar dacă tătucul e ministrul educației.

Ca simplu observator al lumii - și din jurul și din interiorul meu -, concluzia personală ar fi aceeași cu a autoarei Dina Mattar - fondator și CEO al DVerse

Extrag aici câteva idei despre educația descentralizată din articolul la care aveți link - EdDe

Ce este educația descentralizată?

Sistemele de educație de tip industrial (denumite și “tradiționale”, deși n-au nicio legătură cu vreo tradiție) sunt depășite, scumpe și prea rigide pentru generațiile actuale și viitoare.

Gen-Z este prima care s-a născut, practic, în era tehnologiei și a informației - dispozitivele moderne “copilărind” odată cu ea. Lumea Gen-Z este cea a nativilor digital, hrăniți informațional prin internet și Google - în contrast deplin cu lumea cărților tipărite și a cursurilor “predate” de la catedră.

DeEd - decentralized education = educația descentralizată capătă tot mai multă forță în raport cu educația centralizată - de tipul universităților clasice - prin alternativele educaționale care se construiesc de ceva vreme chiar “de la firul ierbii”.

Este evident că mulți absolvenți nu capătă competențele și abilitățile necesare prezentului - fie din cauza unui curriculum depășit, fie a unui personal didactic care nu are pregătire în domeniile prezentului. Aproape jumătate dintre absolvenți consideră că diploma nu vine cu acele competențe de care ar avea nevoie ca să se descurce în viață.

Spre deosebire de modelul actual, în care un grup de cadre universitare creează un curriculum “rupt” de prezent, sau în care nu au competențe reale, educația descentralizată se axează pe cooptarea de specialiști din industriile prezentului și de profesori cu vocație pentru a crea resurse valoroase, necesare tinerilor. Educația descentralizată se poate desfășura în diverse forme - grupuri de învățare (learning pods), micro-școli administrate de experți sau platforme virtuale.

Cursurile, resursele, conținuturile sunt create și promovate pe o piață educațională deschisă. Criticii DeEd afirmă că, astfel, ar putea să apară pedagogii de proastă calitate - și au dreptate. Numai că “magia” pieței deschise constă exact în faptul că ceea ce e de proastă calitate ajunge să fie respins, selectându-se, în final, calitatea bună. Recenziile și comentariile publicului sunt mereu de mare ajutor. (Chiar și experiențele din ultimul timp ne confirmă această idee - oricât de mult ar prolifera în spațiul public informații false, teorii ale conspirației și ale absurdului, “influensări” cu discursuri abracadabrante, societatea are, totuși, filtrele necesare pentru selectarea informației de calitate.) În sistemul centralizat, însă, un curriculum sau un educator de calitate îndoielnică nu pot fi subiectul schimbării.

Pandemia a produs o criză și în sistemul educațional. Trecerea în online a dat peste cap standardele de orice fel. Elevii au început să chestioneze sistemul în sine și ideea că au și dreptul și posibilitatea de a alege, astfel că au migrat puternic spre platformele educaționale. Iar pe măsură ce digitalizarea a evoluat, au apărut noi oportunități de carieră, cum ar fi cele din blockchain sau prompt engineering (vă las pe voi să găsiți traducerea exactă…) S-au înmulțit exponențial nomazii digital și freelancers.

Platformele pentru educație descentralizată se pot adapta mult mai rapid nevoilor în schimbare ale pieței locurilor de muncă. Trebuie să facă față ideii tot mai clare că educația care formează abilități și competențe este tot mai necesară azi. De altfel, tot mai mulți angajatori pun accent mai degrabă pe aceste competențe și abilități decât pe diplome - ofertele de jobs care nu solicită o diplomă au crescut cu 90% în 2023. Gen-Z nu mai crede că merită să investești, de exemplu, 150 000 $ pentru a parcurge 4 ani de facultate.

Alternativele educaționale vor continua să apară și să se dezvolte - unele vor dispărea - în timp ce educația centralizată, deja depășită, devine tot mai scumpă. Designul unei astfel de alternative, care pornește de la firul ierbii - invers decât în cazul educației centralizate, impusă “de sus” - permite experților și specialiștilor din diverse industrii să participe activ la actul educațional. Ei sunt cei care pot decide - conectați fiind cu prezentul - ce anume e important de învățat pentru ca un tânăr să se descurce în societatea actuală. Publicul larg este cel care decide, pe această piață deschisă a educației, care sunt ocupațiile ce îi permit traiul decent.

Dincolo de “dotarea” cu uneltele necesare traiului decent, există, firește, cunoașterea - accesibilă celor care doresc să aprofundeze, să înțeleagă, să meargă mai departe în investigarea critică, rațională a lumii în care trăim. Aici e marea discuție între specialiști - ce facem, cum alegem între competențe și cunoaștere? Răspunsul e simplu - alege fiecare în funcție de nevoi, iar separarea între cele 2 este, de fapt, o non-problemă.

Noi suntem, încă, într-un sistem centralizat. Aflat la cheremul politicului, al jocurilor de putere și de interese. Și unde schimbările fundamentale sunt aproape imposibil de operat - discuțiile din aceste zile cu sindicatele (mă rog, cu reprezentanții lor) sunt ilustrative pentru imobilitatea structurilor cu schelet oligarhic din societatea românească (și nu numai).

Reiau, deci, un subiect mai vechi: copiii noștri, absolvenți de alternativă educațională UK, trebuie să treacă prin așa-numitele “echivalări” dacă doresc să urmeze cursurile unei universități din România.

(Dacă universitatea vizată este în afara RO, procedurile sunt altele și sunt formulate de instituția de învățământ superior căreia vă adresați - adică “afară” chiar este autonomie universitară. Acolo a contat și contează în continuare portofoliul, interviul - unde cel mai important e să știi să povestești cursiv și convingător ce anume te animă, pasionează, ce-ai vrea să faci în viață etc. -, activitățile de voluntariat și implicare în viața socială - chestii care la noi abia mijesc.)

Așa cum povesteam - și probabil știți - studiile făcute în alte sisteme educaționale, certificate prin examene recunoscute internațional (AL, în alternativa noastră, bazată pe curriculum-ul UK) sunt echivalate, la noi, de CNRED

Avem și metodologia de echivalare - METODOLOGIE din 6 iunie 2024 de recunoaștere și echivalare a actelor de studii de nivel preuniversitar obținute în străinătate și la organizațiile furnizoare de educație care școlarizează în baza unui curriculum al altui stat, pe teritoriul României, activități de învățământ preuniversitar - publicată în M Oficial 677 din 15 iulie 2024.

Pe scurt, după ce copiii dau cele 2 examene AL, vor primi, în circa o lună, de la evaluatorul numit Cambridge (well, i se zice Oxbridge, că Oxford și Cambridge au fuzionat în acest enorm mecanism de evaluare la nivel internațional), un rezultat pe email (certificatul tipărit ajunge mai târziu, îndeobște după ce încep cursurile la universități). Dar rezultatele primite pe email sunt luate în considerare de CNRED, care va redacta o adeverință în care precizează că există rezultatele la cele 2 examene (de preferat să fie A, B, C sau D, E e “cu cântec” iar F = failed) și că echivalarea definitivă o va face după primirea certificatelor tipărite. Această adeverință se depune atunci când vă înscrieți la facultatea dorită.

De anul trecut, pe lângă cele 2 certificate AL, este nevoie de echivalarea studiilor liceale de către inspectorate.

Sigur, întrebarea e “cum anume ar putea echivala inspectoratele românești, autorități dintr-un sistem care NU ESTE în European Qualification Framework (EQF), rezultate din alt sistem educațional, care ESTE în EQF”, mai ales atunci când acest sistem este de tip integrativ, holist, Project Based Learning - întrebare pe care am adresat-o atât Ministerului Educației cât și la Senat și la Președinție. Aștept răspuns, că deja am devenit “expert” în… așteptat. Întreb, fac interpelări și memorii, de undeva mai răsare câte o reacție, de obicei fără legătură cu subiectul.

Revin, deci, cu apelul de a vă încărca sistematic folderele numite “Portofoliu”, asociate contului fiecăruia, și de a aborda mai multe teste IGCSE - aveți aici lista disciplinelor pe site-ul Cambridge International. Ne ajutați, astfel, la redactarea fișei de evaluare (echivalentul de “foaie matricolă”) pe care CNRED “o poate cere” (da, așa scrie, că “o poate”, nu că “o cere”) atunci când depuneți la ei rezultatele la AL. Oricum, până la apariția inspectoratelor în povestea asta, facultățile cereau ele acest echivalent de foaie matricolă - deci singura schimbare e la nivel de instituția care o solicită.

Dacă accesarea IGCSE e dificilă - fie nu e copilul pregătit, fie aveți dificultăți financiare, fie altele - atunci vă putem ajuta cu evaluări pe care le fac trainerii Cambridge din echipele care pregătesc copiii CEREHARD pentru examene. Recitiți mesajele pe care le-ați primit după înscriere, acolo sunt datele de contact ale acestor echipe și ale centrelor unde puteți duce copiii la activități și evaluări.

Investigăm posibilitatea de a deveni British (Democratic) School Overseas - am primit vraful de hârțoage care trebuie completat - am cerut detalii despre metodologia pentru configurarea unei alternative educaționale în sistem românesc (solicitarea cu nr. 3618/09.05.2025) - pentru cei care vor să continue cu programa RO. Vă ținem la curent cu toate.

Anul școlar începe în 01 septembrie și se termină în 31 august anul următor. În iulie și august vă așteptăm la școlile de vară pe care le promovez pe grupul de fb al CEREHARD. Revin cu detalii și acolo și pe grupul de whatsapp, pe măsură ce le capăt.

Felicitări celor care au prins curaj și s-au mobilizat pentru IGCSE și AL în sesiunea de primăvară, baftă celor care se pregătesc pentru sesiunea din toamnă!