Din ochiul uraganului, în liniștea furtunii
Trăim vremuri “interesante”, în care perspectivele se schimbă rapid, precum imaginile dintr-un caleidoscop. În fiecare zi realitatea pare alta - deși, dacă privim în istorie, putem descoperi un tipar al evenimentelor, creat de mintea umană, până la urmă. Perioade de creștere, de pozitiv, urmate de reveniri la 0 sau chiar descreștere în negativ. Ca și inima, cu ale ei contracții și relaxări, fără de care circulația fluidelor prin corpul uman ar decurge altfel.
Povesteam, într-un interviu mai vechi la TVR Cluj, despre o posibilă / probabilă eroare de configurare la specia umană, manifestată în “inutilitatea” dezvoltării cerebrale peste măsură (dacă există o măsură) în zona frontală - până la urmă, viața în sine este o manieră de “reciclare” a elementelor primordiale, iar menținerea ei se face prin grija de a rămâne viu și prin perpetuare. De ce e nevoie de toată frământarea asta, de gândire, de filosofie, de etică, morală, religie și alte asemenea, concepute pentru a ne face ordine în tărtăcuță, dar care sfârșesc, de multe ori, în dileme și depresii, pentru că încă ne zbatem, ca specie, între atavisme precum teritorialitate, agresivitate, frica bolnavă de moarte etc. și idealuri de spiritualitate, conștiență și conștiință, de viață “superioară” ?
Sunt în Franța pentru câteva săptămâni, la discuții cu reprezentanți ai compagnons de devoir, combinate cu vizite și mostre de lucru efectiv pe diverse specializări. Încercăm să depistăm împreună - “la firul ierbii”, cum se zice - ce anume din oferta lor de colaborare s-ar potrivi cu nevoile noastre. Țelul final ar fi ca tineri care au urmat aceste cursuri să vină în RO ca traineri (“maîtres”) la atelierele pe care le construim pentru zona de școli de “meserii filosofice” - cum îmi place să le numesc, pentru că cei care deprind astfel de ocupații au neapărat formare intelectuală de calibru greu, fără de care nu pot pricepe întregul în toată complexitatea sa. Adică acel model de intelectual renascentist, care își dezvolta atât rețelele neuronale, cât și mușchii, într-un dialog al fizicului cu spiritualul, pentru apropierea de capacitățile aproape divine cu care e dotat fiecare dintre noi, prin definiție. Modelul Leonardo da Vinci.
În discuțiile pe care le am aici despre alternativa EOTAS, reacția inițială a multora (mai ales bărbați) este de a pune la îndoială opțiunea de self-directed education sau de educație diferită de standard. Pentru ei, școala - așa cum e ea, în general, cu multe de reproșat - e un soi de rău necesar, prin care copiii deprind niște “coduri” de comunicare socială. Odată pus pe șine, parcurgi traseul, ajungi la capăt și… asta e. Le-am explicat că viziunea EOTAS este de a asculta și de nevoile copilului, nu numai de a-l pune pe direcție și a-i da cu bățul pe spinare (eufemistic vorbind) să parcurgă obligatoriul în pas de defilare. Și că școala nu ar trebui să pregătească un tânăr pentru o societate deja bolnavă ci, dimpotrivă, să fie un mediu în care tânărul să devină formator de societate sănătoasă. Li se pare interesant - ceea ce e un prim pas. Evident, Franța nu are procentul de așa-numit analfabetism funcțional de la noi și judecata lor e pe alte criterii.
Vă povesteam în NL anterioare despre proiectul universității itinerante, cu un departament de Patrimoniu. În decembrie ne-au vizitat partenerii spanioli, cărora le-am prezentat câteva situri de la Dunăre ale “obiectului muncii” - limes_romania - urmând ca în mai / iunie să demarăm organizarea primei școli (de vară, deocamdată) - o primă etapă în dezvoltarea universității. De un imens ajutor ne este echipa de tineri arhitecți de la Front la Dunăre, în special Alexandra Mocioiu, ale cărei entuziasm și determinare ne fac și pe noi să vedem lumea cu alți ochi… Detalii, în NL viitoare.
Revenind cu picioarele pe pământ (și rămânând, totuși, și cu capul în nori) vă anunț și că centrul Knowledge Tree din Brașov (director Monica Cojan), asociat CEREHARD, a demarat procedura de acreditare ca centru de evaluare Cambridge pentru examenele IGCSE și AS / AL. Nu știm deocamdată cât va dura, dar… am pornit. Sigur că vom continua colaborarea cu Maarif School (București), Transylvania College și Royal School (Cluj) care ne primesc copiii la examene (candidați externi) dar ne dorim să putem oferi și posibilitatea de a da AL în domenii vocaționale (Arte, Sport, Media Studies etc.) - care nu pot fi abordate deocamdată în RO, pentru că niciuna dintre școlile menționate nu le organizează.
Nu știu câți dintre voi mai aveți conturi de fb - eu continui să postez acolo links utile, pe CEREHARD și pe Asociație . Știu că mulți ați abandonat rețeaua asta, că e pt “moși” / boomers, numai că eu pentru părinți și bunici postez - să se inspire de acolo în discuțiile cu pruncii…
În încheiere, vă invit să luați în considerare participarea la întâlnirea școlilor democratice, despre care puteți citi aici . Vin mulți copii și adolescenți, iar eu merg aproape în fiecare an. Acum vreau să fiu și voluntar, să ajut la organizare. Acolo voi povesti mai în detaliu despre cercetarea pe subiectul conexiunii dintre neuroștiință & educație, cercetare despre care cei de la QUEST au scris deja și voi sugera conexiunea dintre rețeaua EUDEC și cei de la Compagnons.
Iar dacă nu le-ați văzut deja, pentru că le-am postat pe fb, vă invit să le parcurgeți - un TED despre următoarea superputere globală și globalizarea - noile reguli ale jocului . E o perspectivă de la distanță, din care poate că vom pricepe ceva din ceea ce ni se întâmplă.