Copilul meu e dependent de tehnologie?
Instrumentele culturii noastre sunt o oportunitate.
Spun cei de la The Alliance for Self-Directed Education. Școala standard favorizează testele, performanța și uniformizarea. În schimb, învățarea auto-dirijată stimulează curiozitatea naturală a copiilor și dorința de experiment.
Tehnologia facilitează învățarea și a devenit un instrument al culturii noastre, însă rapiditatea cu care a fost îmbrățișată de copii generează anxietăți pentru mulți părinți.
Am adunat percepții diferite legate de impactul tehnologiei în procesul de învățare actual.
🚩Îndrumarea, accesul, mobilitatea și capacitatea de a fi autodidact (învățarea auto-dirijată) sunt cele patru etape prin care tehnologia se integrează în procesul de învățare, conform Teach Thought. Și tot ei explică abordarea necesară pentru a ne adapta procesul educațional la schimbările ce au loc deja.
Niciuna dintre provocări nu este cu adevărat complicată sau greu de aplicat. Avem nevoie doar de curiozitate și deschidere către nou. - continuare
🚩“The Good News Science Behind Screen Time” - provocări și vești bune culese din cercetări despre tehnologie, adicție, parenting și efectele timpului petrecut în fața ecranelor omniprezente, de la Judy Arnall, specialist canadian în educație și în practici de educație non-punitive, care a studiat cum se dezvoltă creierul uman și a crescut cinci copii prin unschooling, în sistem autodidact (acum, cu vârste între 17 și 28 ani) - recomandările sale.
🚩Copiii noștri vor avea nevoie în viitor de abilități care nu se învață în școala standard: gândire critică și adaptativă, inteligență socială, competențe cros-culturale, interdisciplinaritate, design mindset, învățare colaborativă și în rețea etc.
Cum ne putem adapta?
Dar dacă dezvoltă adicție?
“Gândiți-vă la tehnologie ca la mâncare. Ce facem când vrem să dezvoltăm în familie obiceiuri sănătoase și o cultură a alimentației sănătoase?
Stabilim reguli împreună. Nu mâncăm orice, oricât, oricum. Agreem un program și construim obiceiuri și rutine sănătoase pentru minte și trup.”
Spune jurnalista Anya Kamenetz, în cartea “The art of Screen Time”, despre cum găsim, ca familie, echilibrul între lumea digitală și viața de dincolo de ecrane.
Încurajează părinții să observe comportamentul copilului în relație cu tehnologia, de orice fel: când are o zi proastă sau e indispus, calculatorul / telefonul este primul lucru pe care îl dorește? Este dispus să încalce regulile sau să-și strice relațiile cu membrii familiei doar ca să aibă acces la el?
“Cam o oră după ce închidem computerul, este cumplit. Este într-o criză din care cu greu îl putem scoate.” A mărturisit o mămică despre copilul “smuls” din adrenalina jocurilor pe calculator.
Distanțarea socială, izolarea crescută și învățarea la distanță generate de pandemie au făcut ca mulți părinți să se confrunte mai acut cu acest gen de manifestări, iar pentru alții gestionarea acestor situații a devenit copleșitoare de-a dreptul.
Există, însă, indicii prin care părinții pot identifica un comportament dependent, spune și Dr. Anna Lembke, psihiatru și profesor la Stanford University School of Medicine și autoarea “Dopamine Nation: Finding the balance in the age of indulgence”:
control înseamnă folosirea tehnologiei nu mai mult decât a fost stabilit de comun acord;
obsesie este atunci când există un nivel de automatism, un reflex să folosim instrumentul digital fără a avea nevoie neapărat;
continuarea utilizării, în ciuda efectelor negative care apar în relație cu ceilalți, cu propriul corp și chiar cu obiectivele propuse;
prezența unei dorințe nestăpânite de a fi prezent în acel mediu.
Descoperite la KQED, o comunitate ce alocă spații largi subiectului educație.
Lumea s-a dat peste cap în ultimele două săptămâni și deși ar trebui să discutăm despre primăvară, regăsiri și planuri post-pandemie, vorbim despre război, moarte și oameni în suferință. Deși dureroase, toate aceste evenimente sunt un prilej de reflecție și pentru comunitatea noastră.
Nu vă cerem să vă schimbați, vă cerem să învățați.
Rolul comunității noastre este să creștem copii liberi care să gândească cu capul lor. Când suntem dispuși să învățăm, ne schimbăm modul de a gândi, experimentăm alte perspective și avem acces la experiențe sau cunoștințe nebănuite. Când învățăm împreună, construim împreună, iar dezvoltarea unei comunități înseamnă o voce unitară și puternică ce va genera impact.
Acțiunile concrete determină momentum, iar suma acestor momentum-uri vor aduce schimbarea pe care ne-o dorim pentru noi și copiii noștri.
Recomandări din comunitate:
📍Proiecte în derulare: teatru, atelierul de nutriție, antrenament sportiv, un proiect nou, de sezon, grădinărit fără limite grografice.📍Un articol foarte lung, dar care merită citit.📍“Mă deranjează foarte tare faptul că drepturile copilului nu sunt respectate, mai ales dreptul la educație de calitate. La acest drept nu cred că se poate apăra cineva spunând „aveți și obligații, nu doar drepturi.” – Aura, 16 ani, din Vaslui.
📍7 lessons for teaching writing.📍Știm deja destule, încă de la "configurare". Dacă și sistemul standard ne-ar lăsa în pace…📍Luni, 14 martie, începe Brain Awareness Week. Veți găsi în social media actualizări cu program și invitați.
”Tot ce este uman merită adresat și astfel devine mai ușor de gestionat. Când vorbim despre emoții, ceea ce se întămplă în jurul nostru devine mai puțin apăsător și nu ne mai produce atâtea teamă.”
Cum să facem față stresului legat de război și cum să vorbim cu copiii despre conflictul din Ucraina. Idei și într-un articol de la CNN.
Ținem aproape!
Cu drag,
Echipa CEREHARD